E negrul pe alb,
E luciul pe mat.
Cum răul şi dalb,
Cum sfânt şi păcat.
E chip de văzut,
E realul de-ascuns.
Cum ciuda de sfat,
Cum clar, nepătruns.
E fată, băiat,
E soţ şi soţie.
Cum prunc înfiat,
Cum dar şi hoţie.
E raza de-ngheţ,
E rece ce arde!
Cum drag în dispreţ,
Cum şişul în carne.
E materia „anti”,
E spaţiul în timp,
Cum bietul, e „dandy”,
Cum iad şi Olimp.
E omul neom,
E mielul, un lup,
Cum vid e atom,
Cum trântor e-n stup.
E râsul un rictus;
E laţ ţinând grindă
Cum platul e ictus,
Cum zoaia-i oglindă.
E luciu-n abis,
E plus în eşec.
Cum ce-ai şi e vis,
Cum vin şi cum plec!
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea și contradicțiile inerente vieții și naturii umane. Prin juxtapuneri de termeni opuși, sugerează complexitatea existenței și dificultatea de a discerne adevărul absolut.