Să te iubesc şi-apoi să mor,
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Să-ţi ascult glas în fraze lungi,
Să ţi le sorb, să nu-mi ajungi!..
„Apoi” să n-am, de nu eşti tu,
De nu-ţi dau zâmbet plânsetu’
Şi nu-ţi sunt stupii lumii-n miere..
Să n-am durerii mângâiere!.
Parte să n-am de linişti, somn,
De nu-ţi fac înger din demon,
De nu te port în zbor de vise,
La Rai, să nu am porţi deschise!.
Să mă fac pânză de culori
De vrei eternul, să nu mori;
Din inima-mi să-nmoi penel..
Pentru duşmani să-ţi fiu rastel!.
Din ochi să-ţi fiu iris de flori,
Să răspândeşti galactici sori,
Ce-şi iau din mintea-mi doar lumină,
Să-ţi spăl greşeli, să nu ai vină!.
Să-ţi fiu o palmă de Divin,
Să stai să-mi sorbi din sânge vin,
Să te arăt lumii, să te strâng..
Să-ţi dau dorinţele ce-mi frâng!.
Să calci, mă torn în cald asfalt,
Să urci, sunt scara de bazalt,
Să dormi, sunt puf de Paradis..
Să râzi, îţi fac iubiri din vis!.
Doar dă-mi candoarea de copii
Să le fii chipuri veşnici vii
Şi Steaua mică, de mă înalţ,
Ţi-o fac Luceafăr, ring de cuarţ!..
Îţi rămân plasma de iubiri,
Ce curg, din crucea-n răstigniri..
Sunt praf din spaţiu, sunt un gaz..
Sunt eu gropiţa-ţi din obraz!.
Îţi voi fi-n jur mereu fuior,
Un fum, din drogul meu, de dor
Să te ating, să-ţi fiu respir..
Parfum, de-un spin de trandafir!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o promisiune de iubire și devotament absolut, până la sacrificiul de sine. Vorbitorul promite să fie totul pentru persoana iubită, transformându-se în orice are nevoie aceasta, de la sprijin la protecție și inspirație.