S-a întâlnit în cale cu destinul,
Ce prin hazard eşec l-a desemnat
O victimă, la alţii; trist-festinul..
Se înfruntând din el.. cel vinovat.
Fără putinţa răului, din gene
Pururi timid, ades neacceptat,
Singur ţinut răspunzător de drame, fără scene;
E veşnicul cu degetu-arătat, drept vinovat.
Rămas fără de casă şi soţie,
Nenorocitul paria, un ratat
Sălăşuind tenebre, nici nu ştie
Căci chiar nefiind povară, e vinovat.
E fericitul ce are şi-un copil,
Odor crescut, ce-n multe şcoli a dat,
Plecat demult.. E-n robă de edil;
Cu vilă scumpă.. fără loc, de vinovat.
În greutăţi, curajul şi-a pierdut
Să ceară drept de-o pensie, la Stat
Şi viaţa tot muncind şi-a petrecut;
La sonde hămălind, eternul.. vinovat.
Avea o boare de avut de-o viaţă
Până-ntr-o zi când totul i-au furat
Şi-i ştie; i-au spus mulţi ce-au fost de faţă..
Dar judecata a hotărât, că-i vinovat.
Târâş îşi duce sufletul cu greu,
Nu plânge, e cu soarta resemnat,
Printre injurii.. Închină rugi la Dumnezeu..
L-a părăsit şi el, pe-al lumii vinovat!?!
Sensul versurilor
The song depicts the life of a man constantly blamed and held responsible for everything, even when innocent. He faces loss, poverty, and abandonment, highlighting the unfairness and cruelty of life.
