Parcă-ncepe să mă obosească rima;
e ca şi cum aş merge-ntr-una-n pas de marş,
cum e la defilare.. şi nu mai vreau defilări
şi pentru că erau „goale”.. de subiectul meu, Eu!
Şi rămâne totuşi un regret, parcă tot curge totul prea uşor;
gând numai, doar aşa, un stat de vorbă
plat.. şi ştiu c-aşa acum se poartă, albul metaforic,
ca şi cum doar atât a mai rămas din poezie,
un fel de..
miceliu „underground”, rar cum o trufă din trufandaua „new” culturii,
ce se cultivă printre juni -de-acum cu precădere- uşurinţa..
ca şi cum spuma de la supă
nu mai este un reziduu murdar,
luat cu sputiera,
dacă se dă cu linguriţa de argint a snobului -ca la împărtăşit-
cum e licoarea vinului de Paşte!?
Este!.. Dar parcă n-are luciul pocalului Graal..
E doar încă şi-a câta, o altă pierdere de credinţă!
Însă sunt şi eu fiinţă
şi trebuie să pozez mondenul; un desuet universal..
Şi nu e totul, nu sunt up-datat, mai folosesc încă anacronica punctuaţie!!!
.. lipsită de precizie, de graţie..
26. 08. 2011
Sensul versurilor
Piesa exprimă o deziluzie față de superficialitatea culturii moderne și o pierdere a credinței. Vorbitorul se simte obosit de convențiile artistice și de necesitatea de a se conforma tendințelor mondene, tânjind după o autenticitate pierdută.