În salturi sufletu-mi tresalt,
La fulg ce văd, în zbor penat;
E sol de vierme-n vis de-nalt..
E-un efemer înaripat.
Fragil, sublim, ușor perlat,
Este-n culori uluitoare,
Sau albul pur imaculat..
E un sărut din floare-n floare.
E călător de continente,
Monarh de viță, de elită..
Și molie-i, eminamente
Un parazit, o găzduită.
E simplu o lepidopteră,
E demiurgul de mătasă,
Este-o minune de pe Teră..
Este-o clipită grațioasă.
E skipper, sau e papillon,
E-un ciclu, fără întrerupere..
E-un ou, e vierme, e cocon,
E-un insectar.. E-un fluture!
Sensul versurilor
Piesa celebrează frumusețea și transformarea fluturelui, văzut ca o minune a naturii și un simbol al efemerității și al ciclului vieții. Versurile explorează diversele fațete ale existenței fluturelui, de la fragilitatea sa la rolul său în ecosistem.
