E lipsa existență?
Potența-i impotență?
E lucrul energie?
E masca efigie?
Trăitu-i evidență?
Amoru-i dependență?
Ce-a fost o să mai fie?
Cantata-i elegie?
Întoarcerea e nou?
Răspunsul e ecou?
Dorința-i reciprocă?
Neștiința se invocă?
Urâtul e frumos?
Ce-i sus poate fi jos?
La crimă este, leac?
Pedeapsa-i an sau veac?
Hoția e virtute?
Prostiile-s știute?
Minciuna-i adevăr?
Geniul e impostor?
Mereu le-ncrucișăm!
Relativ invocăm!
Stupid remodelăm!..
Trăim între valențe!
Nu credem concludențe!
Ignorăm experiențe!
Visăm reminiscențe..
Sensul versurilor
Piesa explorează o serie de întrebări existențiale și paradoxuri, sugerând că viața este plină de contradicții și căutări fără răspunsuri definitive. Se pune accent pe relativitatea percepțiilor și pe ignorarea experiențelor în favoarea reminiscențelor.