Frumusețea nu-i neapărat criteriu,
Cu siguranță însă eleganța-i este;
Cum e regina sau împărăteasa la imperiu,
Celebrele eroine de roman sau de poveste.
Inteligența-i este sigur necesară,
La fel și bunul simț îi e primordial.
Expunerea-n dorințe i-este clară,
Cititul, istețimea-i sunt, memorial.
Are mișcări feline și unduietoare;
Mâna o duce-n gest de indiancă.
În urmă las-un fin parfum de floare
Și are piele de măslin, de italiancă.
Sânii-i întrezărești mai mult cu gândul;
Îți dau înfrigurarea poftei fără saț.
Mijlocu-i mic de zici că-l strângi cu pumnul
Visezi să-l prinzi, să-l simți în zbaterea de laț.
De ți-a clipit din ochi și ți-a zâmbit
Întregul piept îți intră-n aritmie;
Ești fermecat instantaneu, ești ispitit,
Ești numai gând s-o ai, a ta să fie.
Și când picior peste picior își pune
– „Ah, Doamne, cum femeile sunt bune!” –
Aluneci, gândul dus spre goliciune;
Iubești și de naivă ar fi de-nțelepciune.
O și visezi cu pletele pe spate
În extazul ce-o pătrunde de amor;
În gemete străfunde și ritmate
Nu mai contezi, sleit de vlagă și de dor.
Cu gândul dus -eram pierdut în scris-
Când am simțit în nări o dulce boare..
M-a întrebat.. „Accesul e permis..?”
.. O elegie de simțiri m-așteaptă, o ispititoare.
Sensul versurilor
Piesa descrie fascinația și atracția irezistibilă față de o femeie misterioasă și elegantă. Naratorul este captivat de frumusețea, inteligența și senzualitatea ei, visând la o conexiune profundă și pasională.