M-am plictisit profund de mine
Uitându-mă-n oglindă zilnic
La trup ce-mi îngrijesc, în silnic..
Și-i tot mai rău, nu e mai bine.
Încerc mereu să pun, nu iau,
Îi dau șanse de prezentare..
Fatidic, însă zilnic moare
Câte puțin și nu mai vreau.
Aș vrea să fiu un nou, un altul,
Cu tot și eu și anturaj..
Nu știu e-o lipsă de curaj,
Sau nu știu eu cum să fac saltul.
Îmi număr zile petrecute;
Nici nu știu de sunt câștigate,
Căci nu le am, toate-s uitate
Și le credeam pururi avute.
Mă pierd și nu-i deloc patetic
Să nu mai am nici căutare;
Credeam că-i doar o întâmplare,
Dar nu-i.. se caută estetic.
Atunci de ce-am acumulat
Atâta carte, simț și suflet
Și cum nimic nu mai înduplec;
Prezentul, este expirat?!?
E sigur schimb, că nu se poate,
De-a nu mai fi.. și existând!
Rămâne să mă-ntorc în gând;
Să mă suport.. eternitate!..
27. 11. 2010
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de plictiseală, deziluzie și dorința de schimbare. Naratorul se simte pierdut și incapabil să se adapteze, reflectând asupra trecerii timpului și a sensului vieții.