Trăiesc din timp în timp de Anul Nou,
Înșelător, că mă-nvechesc când se-nnoiește
Iluzia, ce-ndeamnă să-l petrec împărătește,
Uitând că timpul nu se-ntoarce, cum ecou.
Împart colindătorilor covrigi cu nuci
Văzându-mă pe mine zgribulit,
Acum cu aer important, de împlinit..
Mă-mbrac tot mai în Moș, ca să-mpart rugi.
Mă-nfrupt din sacrificiul de Ignat
Ca și cum viața-i luată un zălog
De bine, de avut.. Nu prolog
De un blestem, de-a fi la rând sacrificat.
Căci sacrificiul de-an e prematur;
Nici timp nu are, e sub patru sute,
Prea june să-și încheie-n zile tur..
L-aș vrea o mie, Domnul să m-ajute!.
E-n fond o bucurie de păcat;
De trecere, din vechiul, la cel nou..
Himeră inventată în cadou,
Ca să uităm de termenul de expirat.
Rămânem veșnic infantili, deși maturi,
Rugându-ne sfârșit mai iute spre an nou,
Ne programând serbări de murături
Din fruct ce-am fost.. ne rupem.. Prost erou!.
Rămâne doar puterea flagelării,
Să ne-o schimbăm cu zâmbetul pe buze,
Crezând în aspirații-n.. spate cu ventuze..
Mâncând din porc, cu gândul re-în.. carnării.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra iluziilor și a trecerii timpului de Anul Nou. Vorbește despre sacrificii și despre dorința de a rămâne tineri, în ciuda inevitabilei înaintări în vârstă.