Ai uitat să mă-ntrebi, demult, de la un timp,
De te mai vreau cum ziua-n fiecare zi;
Cu dimineața-n roua-ți să mă scald, să fii
Cum primăvara-n flori, un singur anotimp!?
Ai uitat să mă-ntrebi de mai am prinsă Luna,
Să-ți dau, să stai ascunsă pe fața-i nevăzută,
Să te implor în amurg, lumină să-mi faci rută;
S-o am, să te-ntâlnesc numai pe tine, una!?
Ai uitat să mă-ntrebi de te vreau noapte-adâncă,
Doar tu să-mi fii un gând, cum firul licăririi,
Ce numai tu-l deznozi, te pătimind iubirii..
Mă prăvălind în abis, din poale-n vârf de stâncă!?
Ai uitat să mă-ntrebi de-mi mai ești sus pe cer,
În val de puf de nori, pe bleul sidefat
Cu soare, lună, stele, în palme.. ce mi-ai luat,
Să n-am, de vei pleca, de nu-ți păstrez mister!?
Ai uitat să mă-ntrebi de câte ori te caut
În zbucium epileptic, cerșindu-ți zâmbet, gură,
În spasmul crizei pierderii de-o unică aventură..
Renăscut pur la glasul-ți catifelat de flaut!?
Ai uitat să mă-ntrebi de unde vii candidă
Să-mpodobești pământ și ape, ghețuri, dune;
Căci toate ți se-nchin, topite-n rugăciune,
La frumusețea ce-ai, de-o clipă.. Efemeridă!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul cuiva care se simte uitat de persoana iubită. Vorbitorul își amintește de momentele în care își dorea să fie întrebat și apreciat, dar acum se simte neglijat și pierdut.