S-a copleșit pământul
De-un reavăn de parfum.
E-o adiere vântul,
Sunt zâmbete pe drum.
E-un tril nestăpânit
De gingași zburători.
E-un zumzet de mierit
Prin alb omăt de flori.
E-o atingere suavă
De-un cald de pluș, de aer.
Un clopot bate-n slavă
Umplând inimii baier.
E corpul ca o sită
De pori deschiși extazic,
Iar dragoste-s ispită
Și gându-i iar afazic.
Se umple piept de zbor,
Se reînviu speranțe,
E rutul iar fior.
Necazuri iau vacanțe.
Imașu-i plin de miei,
Se umple văz de verde
Și moșii-s tinerei.
O lume-ntreagă fierbe!
E-o singură dorință
În lume. Să nu piară
În veci amor, credință.
Căci primăvară-i iară.
Sensul versurilor
Piesa celebrează renașterea naturii primăvara și impactul pozitiv asupra stării de spirit umane. Versurile exprimă bucurie, speranță și o reîmprospătare a sentimentelor, subliniind importanța dragostei și a credinței.