Sunt încă suflet înghețat
și copăcel în copăcel
mijesc în dalb de ghiocel;
o lacrimă de alb perlat..
Buzna să dau încă mi-e frică
sub țepii reci de suliți-raze
dar mă lipesc în dulci de fraze
de-un piept fragil, inimă mică..
Sunt sol de rugi de primăveri
ca să renaști precum natura;
să-ți fie simbol aventura
ce-ai visat ierni.. Să uiți de ieri!.
Să mă porți ca pe-un talisman,
să-ți fiu norocul de-o mascotă..
Sunt eu modernul dintr-o grotă
și dar mi-e simț de drag uman.
Îți fac deci darul – suflet pur
din albul cast și roșul sânge
să pot ger, inimă a străpunge;
să-ți fiu un semn că-s împrejur..
P-alb-roșu-fir culori de dor,
ia-mă de-o simplă figurină
să-ți fiu o harpă, o mandolină;
să te încânt.. Eu, MĂRȚIȘOR!
Sensul versurilor
Piesa exprimă speranța și renașterea odată cu venirea primăverii. Mărțișorul este oferit ca un simbol al dragostei și al norocului, un talisman care aduce bucurie și alungă tristețea iernii.