Dincolo de amintiri, tresar și mă gândesc
Sper și realizez că încă mai trăiesc
Mă învăluie cuvinte, șoapte, amintiri
Toate dor când mă uit în ale lor priviri.
Un război de stele în false labirinturi
Imagini vechi le văd doar în frânturi
Se-ascund în mintea mea cu apăsare
Iar eu nu mai pot privi cu nepăsare.
Cuvintele m-adorm și nu le simt deloc
Îmi împart ființa mea numai pe mijloc
Desprins în povești și aruncat în realitate
Ce știu alții când îmi spun că n-am dreptate?.
M-aș aștepta la piatră, blestem și foc
Cuvântul însuși să vrea s-o ia din loc.
Să nu mai văd emoțiile răzvrătite din șoptiri
Mereu când am să privesc dincolo de amintiri!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de melancolie și regret legate de amintiri. Naratorul reflectă asupra trecutului, confruntându-se cu durerea și încercând să înțeleagă impactul amintirilor asupra prezentului său.