Rondelul trecutului.
Iată Pometeștii, iată Adâncata,
Scurtul pod de bârne este retrecut.
Reînvie mama, îmi zâmbește tata.
Vreme câtă curs-a parcă n-a trecut.
Jar și vâlvăraie soarele urcat-a.
Arde grâu-n flăcări, pan’ la brâu crescut.
Iată Pometeștii, iată Adâncata,
Scurtul pod de bârne este retrecut.
Iarba pe tot șesul de cosit e gata.
Apele-și desfiră graiul neîntrecut.
Pentru viața de-astăzi mi-a sosit răsplata:
Copilăndrul vesel din nou m-am făcut.
Iată Pometeștii, iată Adâncata.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment puternic de nostalgie și dorință de a reveni la inocența și bucuriile simple ale copilăriei, într-un cadru rural idilic. Naratorul retrăiește amintiri dragi alături de părinți și se simte din nou copil, regăsind o stare de fericire pură.