Ai fost cuminte? Ai lătrat la hoți?
M-ai așteptat atâtea ore, singur;
Ți-a fost și sete? Uite, suntem toți!
Hai, facem o plimbare după fete?
Da, știu, ți-e greu acum, dar îți vorbesc
Așa cum ți-a plăcut o viață-ntreagă;
Ce-s astea? Lacrimi? Nu pot să le-opresc,
Iar timpul n-ar putea să mi le șteargă.
Te doare, știu, că nu mai poți să mergi,
Ridici privirea-ți blândă către mine,
Te văd cum doar în visuri mai alergi;
Curaj, mai stai! Eu sunt aici, cu tine.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unui câine pe nume Argo, aflat pe moarte. Vorbitorul își exprimă tristețea și afecțiunea față de animalul său de companie, rememorând momentele frumoase petrecute împreună și suferința provocată de boală.