Ascult chemarea nopții cu plăcerea
pe care-o simt când vocea ei mi-alină
durerea unei pietre de lumină
din șarpele ce-a inventat durerea.
Spirala unui foc ce se ridică,
formând vârtejul cel pierdut în noapte,
înconjurând din stele numai șapte
în ritualul celor fără frică.
O-aștept pe ea, ca ghid, să mă conducă
în căutarea pietrei mele Pi
sau, după rituri noi, să îmi aducă
a opta piatră, care îmi va fi,
în viața ce-a trecut ca o nălucă,
speranța într-o infinită zi.
Sensul versurilor
Piesa explorează o călătorie spirituală, o căutare a iluminării și a speranței printr-un ritual mistic. Vorbitorul așteaptă un ghid care să-l conducă spre descoperirea unei pietre spirituale, simbol al transformării și al speranței într-o viață efemeră.