Simțeam că îmi lipsește. – Unde ești?
Am întrebat acolo, printre gânduri.
Nu mi-a răspuns. În repetate rânduri,
Am tot chemat, cu rugi dumnezeiești.
Nu mai era. Plecase ca un vis
Surprins de zori în raiul cu plăceri
În care ai tot ce în viață ceri
Și doar în somn adânc îți e permis.
Eu, singur, ce-am să fac? Voi mai putea
Să merg pe-aceeași cale din destin?
Visând, aceleași visuri voi avea?
Voi încerca să dorm, să uit de chin …
Și iat-o! – chiar în visul meu era:
Un înger adormit, cu chip senin.
Sensul versurilor
The poem explores the feeling of loss and the search for someone who is missing. The speaker finds solace in dreams, where they encounter an angel, suggesting a longing for comfort and hope in the face of loneliness and despair.