Primeşte, zeiţă, ofranda
şi iartă greşelile mele,
îţi cer, cu căinţă, iertarea
păcatelor grele.
Îmi iartă, acum, îndrăzneala
şi-ndreaptă privirea spre mine,
îmi schimbă, zeiţă, destinul
şi ia-mă la tine.
Ascultă-mă, tu, cea din ceruri
şi iartă a mea rătăcire,
aş vrea ca noi doi să fim unul,
scăldat în iubire.
Primeşte zeiţă ofranda
şi iartă păcatele mele,
căci multe zeiţe ferice
făcut-am cu ele.
Sensul versurilor
O rugăciune adresată unei zeițe pentru iertarea greșelilor și schimbarea destinului. Vorbitorul își exprimă dorința de a se uni cu divinitatea într-o stare de iubire, recunoscându-și rătăcirile și implorând îndurare.