Ai apărut pe aripi moi, de ceață,
de nicăieri sau din străfund de timp,
și ți-ai întins o aripă de gheață
pe trupu-mi ce trăia alt anotimp.
-Vii prea devreme! Mai speram în viață,
aveam atât de multe de făcut,
iar tu-mi aduci, acum, de dimineață,
o veste care, iată, m-a durut.
Nu vreau să știu de zile numărate,
nici de dureri pe care-acum le simt.
Era mai bine dacă astea, toate,
m-ar fi lăsat ca, singur, să mă mint.
Ce-ai vrea să fac? Să fug, acum, de mine?
Să mă afund în gânduri care-ți plac?
Mai bine pleacă! Eu … nu merg cu tine!
Îmi va găsi el, sufletul, un leac.
Îl voi ruga să îmi arate calea
spre locul unde îngerii trăiesc,
și voi lăsa durerile și jalea
pe-un drum pe care, -n moarte, nu pășesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă refuzul morții și al acceptării soartei. Naratorul preferă să caute o altă cale, un loc unde îngerii trăiesc, refuzând să pășească pe drumul morții și al durerii.