Se legăna pe prispă,
în vechiul balansoar,
cu ochii-nchiși, adesea,
cu sufletul hoinar.
Prin amintiri din vremea
când stelele-i cântau
în nopți ce mult prea scurte,
atunci, i se păreau.
Îi este lumea-aceea
o alta, nu a lui,
căci prea era frumoasă,
și prea a fost … și nu-i.
Iar visurile, parcă,
se mai îndeplineau,
și zilele senine
erau. Mereu erau.
Ehei, frumoasă viață
a mai avut! Păcat
c-a fost doar înainte!
Pe-aici … s-a terminat.
Sensul versurilor
Piesa descrie nostalgia pentru un trecut frumos, dar pierdut. Vorbește despre amintiri dragi și regretul că acele vremuri nu mai sunt.
