Daniel Vişan-Dimitriu – Suflet Hoinar
Se legăna pe prispă,în vechiul balansoar,cu ochii-nchiși, adesea,cu sufletul hoinar.Prin amintiri din vremeacând stelele-i cântauîn nopți ce mult prea scurte,atunci, i se păreau.Îi este lumea-aceeao alta, nu a lui,căci prea era frumoasă,și prea a fost … și nu-i.Iar visurile, parcă,se mai îndeplineau,și zilele senineerau. Mereu erau.Ehei, frumoasă viațăa mai avut! Păcatc-a fost doar înainte!Pe-aici … … Citește mai mult