Aştept picăturile reci sau fierbinţi
De zile ce-n grabă-n apusuri se scurg
Şi nopţi ce îndreaptă spre zori juruinţi,
Le-aştept, împreună cu ele, să curg.
Să-mi vină, să-mi fie, să-mi cadă pe rând
Pe umeri, pe viaţă, pe timpul ce-a fost,
Pe riduri din sufletul încă pulsând,
Să treacă prin mine-n blândeţe şi rost.
Le-aştept ca pe-un cântec ce vine de sus
Cu note în picuri domoli de cuvânt
Căzând ca o ploaie de raze-n apus
Pe lutul ce-mi e, de lumină, veşmânt.
Voi şti să le fiu şi vor şti să îmi fie
Atingere dulce, balsam şi alean
În sufletu-mi care le vrea simfonie
Înscrisă-n destinul parcurs de un an.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a impactului acestuia asupra sufletului. Așteptarea picăturilor (metaforic, experiențe) este văzută ca o purificare și o acceptare a destinului.