E-o primăvară nouă și gândul mă îndeamnă
Să îmi îndrept privirea spre zorii ce-mi apar
Ca muguri pentru zile aduse-n calendar
Pe aripi dintr-o vreme confuză, ca de toamnă.
Când mugurii aceia se vor crăpa-n lumină,
Îmi voi lăsa privirea să creadă că-i miracol
Întregul zbor de aripi ce fac, pe cer, spectacol
Și tot ce viață nouă încearcă să devină.
Voi trece-n înverzire culorile uitate
În pânzele de gânduri ce tremură în gri
Și-n amintiri ce-așteaptă să redevină vii,
Pe ramuri, lângă muguri, să fie-aliniate.
Iar dacă, dintre ele, se vor ivi petale
Ce vor primi lumină și lacrimi dinspre cer,
Voi crede-n primăvară și voi putea să sper
Că zilele din muguri sunt providențiale.
Abia atunci, din gânduri și dorurile mele,
Îmi voi clădi speranțe și voi începe-un zbor
Spre zări ce mă așteaptă, sub cerul protector,
Cu muguri care, noaptea, se vor preface-n stele.
Sensul versurilor
Piesa descrie transformarea și speranța asociate cu primăvara. Mugurii reprezintă potențialul și promisiunea unui nou început, culminând cu transformarea în stele, simbol al împlinirii viselor.