Atât de departe de viață,
de tine, de mine, de noi,
ești vis rătăcit într-o ceață,
și-ai vrea să te-ntorci înapoi.
În lumea ce-ți pare ciudată,
dar știi că există un loc
în care aveai altădată
iubirea, cu tainicu-i joc.
Privești, ca și mine, departe,
dar locul de vis a pierit
și totul acum ne desparte,
uitarea, deja, a venit.
Mai sunt amintiri ce se-agață
de gânduri, rezistă un timp,
dar cad obosite, îngheață,
ucise de-un alt anotimp.
Privim degajați depărtarea
ce nu mai contează la noi,
când totul plutește pe marea
speranței în lumea de-apoi.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Zece”)
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de depărtare și uitare, reflectând asupra pierderii și a amintirilor care se estompează. Totuși, în final, se întrevede o speranță într-o lume viitoare, sugerând o posibilitate de reînnoire.