Daniel Vişan-Dimitriu – Lacrima De Dor

Abia născută-n colț de ochi, se scurse
Ca o sclipire pe obrazul ud,
Purtând cu ea durerea. Și tot curse
Prin timpul tău și-al meu, atât de crud.
Izvorul ei, lumină-n întuneric,
E liniștit acum, eliberat
De vina lui. În traiul ezoteric,
De încă o durere a scăpat.
Dar ea o poartă, ea e-n suferință,
O-apasă și o duce tot mai jos,
Cât mai departe. E ca o ființă
Ce nu mai este lumii de folos.
Se scurge străbătând necunoscutul
C-o strălucire vagă, de izvor
Sub un alint de raze. Simte lutul
Și duce-n el durerea unui dor.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Eterna căutare”)