La poarta drumului mereu deschis,
Toți se-ntrebau: “Ce rost mai are, oare? ”
Și repetau această întrebare,
Dar nimeni nu avea nimic de zis.
Când într-o zi, o zi ca oarecare,
Un vânt puternic poarta a închis,
Aceiași, cu-ntrebarea, au decis
Că libertății i-a adus lezare.
Și au venit cu drujbe și topoare
Să pedepsească fapta ce-a comis
Făcând un drum să fie interzis
Și gândurile să le fie-amare.
Doar un bătrân de ceilalți s-a dezis
Și, singur în a porții apărare,
A redeschis-o ca pe-o deșteptare;
C-un simplu gest, revolta le-a ucis.
E poarta lor și chiar de-un rost nu are,
Vor ști de-acum că-i poartă cu dichis,
Cu libertatea dar. E un permis
Ce se-nțelege. Se-nțelege, oare?.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de libertate și modul în care oamenii reacționează la pierderea sau restricționarea ei. Un gest simplu de înțelepciune poate învinge revolta și reda sensul libertății.