Învelesc pădurea-n raze violet,
Iarba în culoarea visului nebun,
Aerul în umbra unui șevalet
Care mai păstrează urme de taifun.
Peste toate astea, te gândesc venind
Ca o-mbrățișare dată-napoi
Din acele multe-n care te cuprind
Când începe noaptea viselor în doi.
Și-ți adun plăcerea-n palmele căuș,
Alergând prin ochii-ți plini de trupul meu
Ca un gând, ca vântul care, jucăuș,
Te-nfioară toată-n brațele-i de zeu.
Dacă-mbrățișarea mi-o-napoiezi,
Voi închide-n raclă visul meu nebun
Și va fi aievea tot ce azi visezi
Printre raze care, să îmi vii, îți spun.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de visare romantică, în care eul liric își imaginează iubirea și conexiunea cu persoana dragă în timpul nopții. Este o invitație la intimitate și împărtășirea viselor, cu o ușoară teamă de respingere.