Daniel Vişan-Dimitriu – Numai Una?

(După George Coşbuc – Numai una).
Pe umeri încă are grâu,
căci pofta n-a ţinut-o-n frâu;
Mergea întins şi cam lălâu,
nici gând să se retragă.
Iar boabele cădeau pe ei
Pe toţi: nuntaşi, însurăţei,
Ba chiar şi-n jur, pe puradei
Adusţi de o miloagă.
Priveşte fix, minute trec,
Şi toţi mireasa o petrec,
Să facă poze se întrec,
Ea vrea să ia buchetul.
Căci, dacă-l prinde ea acum,
Chiar dacă multe-i stau în drum,
Va şti că va urma oricum.
Acesta-i e secretul.
De-acum, voi ştiţi tot ce spun eu,
c-au dat filmarea la teveu
Şi ne vom aminti mereu
De prinsul din grămadă:
Nici n-ajunsese bine sus
Când, cea cu multe kile-n plus
Şi la-nălţime mai presus,
L-a prins, cu o paradă.
Să-l ţină strâns a fost un fleac,
Vă spun, deloc nu mă prefac,
Cu rugby-ul nu prea mă împac,
Dar ea a fost de fală.
Şi chiar aşa: un antrenor,
Văzând-o la televizor,
A vrut-o, ca apărător,
Chiar la Naţională.
Se uită babele saşiu
La noul trening auriu,
La mersul ei săltat, zglobiu
Şi toate-s pe la poartă.
Să vrei şi nu poţi să n-o placi
Cum merge ţanţoş printre vaci,
Cu jind privită de burlaci
Ce-o vor acum consoartă.
Au vrut primarul şi ai lui,
S-o ia-n partid, dar „-Pofta-n cui!”
Vedetă mare ca ea nu-i,
Să cauţi în tot satul.
Să se mărite? Ar putea,
că mulţi aleargă după ea
Dar, doar cu unul nu mai vrea
Să îşi împartă patul.
Daniel Vişan-Dimitriu
(26 sept. 2014, Vol.”Parfum.. vesel”)