Totul, spiritul cere totul
Coboară iar, lumină-a mea
Libertate scumpă, Înger crud
Înțelepciune, Chemare, Dor
care-ai știut să-aprinzi
în trandafirișul zilelor, nopților
floarea-arzătoare-a sângelui
a sufletului meu nemuritor.
Coboară și consolează-mă
de ce-am pierdut în viață
de ce n-am știut să câștig
n-am știut să câștig.
în numele tău, în spiritul meu.
*.
Și-acum că vă aflați la capăt
oameni ca și copiii, și tot sperați
în voi veghează și-acum o lumină
Ce stea rămâne oare în memorie
ce stea în nimbul ei ca un miracol?
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de regret și căință, invocând spiritualitatea și lumina interioară ca surse de consolare și speranță. Vorbitorul reflectă asupra pierderilor din viață și asupra incapacității de a câștiga, căutând alinare și înțelegere într-o forță superioară.