A fost o noapte-n luna mai
când stelele, mirate,
au strălucit când tu dansai
şi-au vrut să te arate
aceluia ce te privea
în toată frumuseţea ta,
de-o rară puritate.
Eu te priveam înmărmurit
iar muzica tăcuse
şi, ca prin vis, te-am auzit,
sau poate îmi păruse:
„-Dansezi? – Eu, .. sigur, dar aş vrea..
– Stai liniştit, îţi voi cânta!”
.. iubirea apăruse.
N-a fost un dans, a fost un zbor
prin lumi necunoscute,
în care te strângeam uşor
în mâinile făcute
un arc în timpul preţios
pierdut din vremea lui Cronos
în spaţii absolute.
Am fost în al iubirii pont,
în spaţiul dintre fapte,
privind acelaşi orizont
acolo, -n marea noapte.
Apoi, de mână şi uşori,
strălucitori ca nişte sori,
ne-am mângâiat cu şoapte.
Sensul versurilor
Poemul descrie o noapte magică de mai în care doi oameni se îndrăgostesc prin dans. Este o experiență transcendentă, un zbor prin lumi necunoscute, marcată de puritate și frumusețe.