Tainica frăție.
Cu cel ce frate-mi e-n stări,
N-am taine, taina-i să sporească;
Cu-acel străin, n-am cunoscut,
N-am gând pe care să-l citească.
De nu ne-i calea la-mândoi
Cărarea strâmtă spre Golgota,
Nu cânt-același glas în noi,
Nu plânge-aceeași strună nota.
Cu-acel rătăcitor, „străin”,
Acasă sunt, cu cel „de-acasă”
Și ne-mpărțim ca pe-un tain
Și gândul spus și șoapta-ntoarsă.
Eu vorbe n-am cu cel limbut,
De „mut” sunt lesne priceput.
Sensul versurilor
Piesa explorează legătura profundă și spirituală dintre suflete înrudite, subliniind importanța unei căi comune și a unei rezonanțe interioare. Vorbește despre o conexiune autentică, dincolo de cuvinte, și despre împărtășirea gândurilor și sentimentelor într-un mod tainic.