Mă bate gândul câteodată
Că să fug de lumea toată
Că peste tot numai minciună
Și nu-mi aud o vorbă bună..
Mă bate gândul câteodată
Că să fug de lumea toată
Că peste tot numai minciună
Și nu-mi aud o vorbă bună..
Un suflet și o inimă mare,
A profitat fiecare,
Mă întreb ce are lumea cu mine?
Că la toți le-am făcut numai bine..
Mă bate gândul câteodată
Că să fug de lumea toată
Că peste tot numai minciună
Și nu-mi aud o vorbă bună..
În lume aș pleca..
Să nu cunosc pe nimenea.
Departe de lumea rea..
Și să-mi văd de viața mea…
Merg pe stradă și mă gândesc
Nu știu de cine să mă mai feresc
De străini, de cei de acasă?
Sau de cel care îl iubesc..?
Merg pe stradă și mă gândesc
Nu știu de cine să mă mai feresc
De străini, de cei de acasă?
Sau de cel care îl iubesc..?
Un suflet și o inimă mare,
A profitat fiecare,
Mă întreb ce are lumea cu mine?
Că la toți le-am făcut numai bine..
În lume aș pleca..
Să nu cunosc pe nimenea.
Departe de lumea rea..
Ce se leagă de viața mea…
În lume aș pleca..
Să nu cunosc pe nimenea.
Departe de lumea rea..
Și să-mi văd de viața mea…
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dezamăgire și dorința de a evada dintr-o lume percepută ca fiind plină de minciună și abuz. Naratorul își dorește să se izoleze și să-și găsească pacea departe de influențele negative.