Pe-o mare-ntinsă de abise,
Cu aripi negre-abia deschise,
Plutește-o pasăre-ostenită
Și țipă jalnic, e rănită.
Plutește-ntruna peste valuri,
Căci vrea s-ajungă drept la maluri,
Să-ntindă aripa rănită,
Să-adoarmă dusă, e obosită.
Dar malu-aleargă, tot aleargă,
Și zarea-ncepe să se șteargă.
Din cer se-aud atuncea glasuri,
Un cor de îngeri care cântă:
«Grăbește-ți zborul, te avântă,
Mai e puțin și treci de ape
Și malurile sunt aproape».
E prea târziu, nici o scăpare
De-acum, de-acum ea nu mai are,
Abia mai bate din aripă
Alene, clipă după clipă.
Și corul îngerilor cântă:
«Grăbește-ți zborul, te avântă,
Mai e puțin și treci de ape
Și malurile sunt aproape».
Dar valurile-acum o poartă
Ușor, încet, ca pe o moartă
Și împreună o dezmiardă
Prelung, duios, ca să n-o piardă.
Și-o duc departe, peste ape,
Și țărmul iată-l, e aproape,
Și corul îngerilor cântă:
«Urmează-ți zborul, te avântă».
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta unei păsări rănite cu disperarea și apropierea morții, încurajată de un cor de îngeri să continue, chiar și când speranța pare pierdută. Mesajul central este despre perseverență în fața adversității, chiar dacă finalul este incert.