Dorul de mamaia nu mă lasă, mi-e dor de pâinea mea de acasă
Cu picioarele în lighean să mai stau încă un an
Să-mi beau sticla mea de vin, să mă îmbete mai puțin
Între timp, hai că se coace, coace pâinea, haide coace
Unde-i iarba naturală, unde fierbe ciorba-n oală
Vino, te aștept la țară, vino, te aștept la țară
Și când se lasă seara, las-o pe Delia să-mi cânte, să-mi aducă primăvara
Când se lasă seara, când se lasă seara
Vreau să mă mut la țară, unde-i iarba naturală
Să-mi beau sticla mea de vin, unde-i cerul mai senin
Vreau la țară, vreau la țară
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de viața simplă de la țară, de gustul copilăriei și de legătura cu natura. Naratorul tânjește după atmosfera caldă și familiară a satului, dorindu-și să se întoarcă la rădăcini.