Deliric:
Are o mână pe armă
O lasă să pârâie lejer
O arătare ciudată cu-n arătător cu cârcel
Ce stă lipit de trăgaciul ce tună-ntruna cu fier
Şi lasă găuri mari la fel ca cea din drapel
Nu răspunde la apel
Fiecare de capul lui
La dreapta lui cel mai bun prieten la ceafă cu-n cucui
E de la plumbul pătruns în incinta craniului
A dedicat ţării lui bătăile cordului
Ajuns în bătaia focului fără acordul lui
Corpul lui păstrează în viaţă amintirea socului
Şi el îl vede cum zace, vede cum tace
Atunci vede negru şi vede roşu când trage
Acorduri de Kalaşnikov într-un concert al morţii
În care dansează cu toţii, dansează cu sorţii
Începe să plouă cu emoţii că plouă cu sânge
Obrazu-i crestat de sudoare, ai crede că plânge
El mai speră că ajunge să-şi mai vadă odrasla
El doar spera că ajunge să-şi atingă nevasta
Fieru-l spintecă strada cu gândul la ochii ei
Visează la victorie pe Calea Victoriei
Da’ nu ştie în cine trage
Da’ ştie să încarce
Trage pentru toţi cei dragi o face pentru pace
O face pentru tot o să cunoască o lume nouă
O face să mai prindă o iarnă după ’89
E Revoluţie!
Carbon:
Pe 16, am văzut Timişoara călcată-n picioare
Şi am ridicat toată ţara însetaţi de răzbunare
Sătui de mizerie, foame şi Ceauşescu
Isteria cuprinde Bucureştiu’
Periferia se mută-n centru
Bulevarde asediate
Ridicăm baricade în Piaţa Universităţii
Şi văd cum tot centrul arde
Arde foc în mii de plămâni
Strigăm pentru români
Să se audă peste ani
Acum şi aici noi suntem stăpâni!
Convinşi că putem sparge blocul comunist
Neştiind cine trage, cine face jocul
Cine-i marele artist
Ce sponsorizează terorişti şi dirijează mecanismu’
Gloanţele luminează cerul
Jos începe seismul
Gloatele fug, speriate de tavalug
Pe rând
Şi atinşi de plumb
Cad la pământ şi nu pot să-i ajut
Căci lupt cu braţele goale
Spiritul Libertăţii
Tăcut îmi zic:
”Vii cu vii şi morţii cu morţii! ”
Dar nu-i loc de emoţii
Că-mi doresc Victoria
Pentru mine, familia mea
Şi generaţii ce vor urma
Şi chiar am crezut
Că pot face mai mult
Şi acum am o cruce la cap
Pe care scrie mărunt
„Erou Necunoscut”.
Sensul versurilor
Piesa descrie ororile și sacrificiile Revoluției Române din 1989, concentrându-se pe experiențele soldaților și civililor prinși în conflict. Ea explorează teme precum pierderea, patriotismul și amintirea celor căzuți, subliniind absurditatea războiului și impactul devastator asupra indivizilor și a națiunii.