Și știu că nu mai sunt un tip romantic ca Romeo
Ți-aș cânta odisee pân-aș resimți efectul Placebo
Celebro, tu m-ai ghidat să scriu atâtea serenade
În timp ce fumai gânduri înlănțuită pe terase și mansarde
Parcă ești o carte scrisă de un autor care te-a părăsit
Ai uitat să mori, și ai rămas să îmi povestești mie tot ce n-ai trăit
Dacă ai fi luat viața, oare cât timp ne-am fi iubit?
Când tu chiar și-n piesa asta, ești aici să mă inspiri.
Dansează cu mine
Să mergem în lume (oriunde)
Când nu vede nimeni
Sărută-mă dulce
Dansează cu mine
Pășește în ploaie
Când ploaia se-oprește
Chipul tău dispare x4.
Apollo mă urăște și stă supărat pe mine
Că el e Zeu al poeziei, și că eu scriu mai bine
Tu reușești să îmi alini durerea în cele mai crunte zile
Ți-aș dărui un buchet de suflete în loc de-amor ca mulțumire
Iubesc fulgerele, că ele te scot la lumină
Și iubesc furtuna, inocența ta, absurd de fină
Ți-aș da anima mea, da știi și tu că e pătată
Nu poți rămâne pur într-o lume atât de murdară
Te rog, fa-mă să doară, cum m-a mai durut odată
Joacă-te cu mintea mea precum ar fi prima dată
Că nu mai pot să simt nimic și lucrul ăsta mă omoară
Zâmbește, fixează-mi privirea, ia-mă de mână și dansează.
Dansează cu mine
Să mergem în lume
Când nu vede nimeni
Sărută-mă dulce
Dansează cu mine
Pășește în ploaie
Când ploaia se-oprește
Chipul tău dispare x.
De unde ai venit chiar și Serapis se întreabă
Aș vrea să iau acum un bilet random sau niciodată
Să strălucim în petarde de toamnă, fată dragă
Și unde mă va duce, să trăiesc cu tine o viață-ntreagă
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și melancolică, în care persoana iubită este o sursă de inspirație, dar și o prezență efemeră. Artistul își dorește să evadeze din realitate alături de ea, dar este conștient de imperfecțiunile sale și de efemeritatea momentelor frumoase.