Dacă
toţi ar avea patru mere.
Dacă
toţi ar fi puternici precum caii.
Dacă
toţi ar fi la fel de neajutoraţi în dragoste.
Dacă
toţi ar avea acelaşi lucru.
Atunci nimeni nu ar mai fi de nici un folos.
Îţi mulţumesc că dreptatea Ta este inegală,
ceea ce am şi ce nu am,
chiar ceea ce am şi n-am cui să-i dau,
îi e de folos cuiva.
Este noapte pentru a fi zi,
întuneric pentru a străluci stelele,
ultima întâlnire şi prima despărţire.
Ne rugăm pentru că alţii nu se roagă,
credem pentru că alţii nu cred,
murim pentru cei care nu vor să moară,
iubim pentru că altă inimă s-a răcit.
O scrisoare apropie pentru că alta desparte,
cei inegali au nevoie unii de ceilalţi,
doar lor le e mai uşor să înţeleagă că fiecare
este pentru toţi
şi să descifreze întregul.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că inegalitatea este esențială pentru funcționarea societății. Recunoaște că diferențele dintre oameni și resursele pe care le au creează un sistem de interdependență, unde fiecare are un rol de jucat. Versurile sugerează că sacrificiul și compasiunea sunt necesare pentru a echilibra inegalitățile și a da un sens întregului.