Pătrund la tine printr-o altă limbă.
N-am nicio îndoială că tu ești făuritorul limbii materne,
nu toți poeții au acest privilegiu.
Omenirea cuprinde atâtea limbi antice
și întotdeauna un om stă în vârful muntelui.
Eu nu cred că aceasta este voința și providența zeilor,
dar nici nu pot nega intervenția sorții.
Tu nu ești fulgerarea-n plin câmp a potcoavei calului,
tu ești recordul cizelării la forjă a cuvintelor.
Nu e de mirare că umbra ta se străvede plutind
peste Carpați, în incandescența soarelui.
Cu siguranță că tu ești omul acela – nu poate fi altcineva!
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus lui Mihai Eminescu, recunoscut ca un creator esențial al limbii române. Versurile subliniază importanța sa culturală și impactul durabil asupra identității naționale, sugerând că moștenirea sa poetică transcende timpul și spațiul.