Uliți, o grădină,
Pajiște – și morți
Morți? Ba vii. Trăim!
Veșnicia-n porți!.
Lespede pieziș,
Nume de străini.
Uite, nemurirea
Toamna și-a păzit.
Dar nespusa jale?
Pajiștea n-aude
Nici un bun-rămas.
Moartea oare unde-i?.
Zarvă de oraș
Năpădind morminte.
Multdorita pace-n
Jur s-a răspândit.
Iarăși la un loc,
Zac acoperiți
De-al uitării colb
Morții și cu viii.
Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa explorează contrastul dintre viața urbană agitată și prezența constantă a morții și a amintirilor. Sugerează că, în mijlocul zgomotului și al uitării, nemurirea se ascunde în detalii și în jalea nespusa.