Între iubita mea și mine se vor ridica
trei sute de nopți ca trei sute de ziduri,
iar marea va fi o taină între noi.
Nu vor mai fi decât amintiri.
O, înserări cu care m-a învrednicit durerea,
nopți pline de speranța de a te privi,
câmpii pe care-mi deschid drum, cer înstelat
pe care-l prind cu privirea și îl pierd.
Definitivă ca marmura,
absența ta va întrista alte înserări.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul unei despărțiri iminente. Vorbitorul contemplă amintirile frumoase, dar și inevitabilitatea absenței persoanei iubite, accentuând sentimentul de pierdere și melancolie.