De fier şi nu de aur ţi-e-nceputul,
Un port şi un deşert te-au făurit,
Din spade încleştate te-ai ivit
Şi-nchegat din smârcuri şi coclauri.
Apoi războiul de eliberare
De-a Spaniei robie, vitejia.
Brazilia pe urmă, tirania,
Istoria smintită. -N sărbătoare
De-atunci o ţinem, cu aniversări,
Chermeze cu fanfare militare,
Cununi de lauri, salve şi urări
La centenare şi bicentenare.
Cenuşă-s azi discursuri, peroraţii,
Înflăcărate vorbe şi ovaţii.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra istoriei patriei, evidențiind atât momentele de glorie, cât și cele de suferință. Tonul este melancolic, sugerând o dezamăgire față de starea actuală, în contrast cu idealurile trecutului.