Într-un loc pustiu din Iran există un turn de piatră nu prea înalt, fără uși și ferestre. În singura lui încăpere (cu pământ pe jos și formă de cerc) se află o masă de lemn și o bancă. În această chilie circulară, un om care seamănă cu mine scrie cu litere pe care nu le înțeleg un lung poem despre un om care în altă chilie circulară scrie un poem despre un om care în altă chilie circulară… Procesul nu are sfârșit, și nimeni nu va putea citi ce scriu întemnițații.
Sensul versurilor
Piesa descrie un ciclu infinit de creație inutilă într-un spațiu izolat. Sugerează o existență lipsită de sens, în care eforturile individuale sunt sortite eșecului și neînțelesului.