Mă gândesc la lucrurile care ar fi putut să fie și nu au fost.
La tratatul de mitologie saxonă pe care Beda nu l-a scris.
La opera de neînchipuit pe care Dante ar fi întrezărit-o,
Corectându-și ultimul vers din Divina Comedie.
La istoria fără seară a Crucii Sudului și la seara cucutei.
La istoria fără chipul Elenei.
La omul fără ochii ce ne-au fost dați de lună.
La cele trei zile din Getysburg și la Victoria Sudului.
La dragostea pe care n-am împărtășit-o,
La nesfârșitul imperiu pe care wikingii n-au vrut să-l fondeze.
La pământul fără roată sau fără trandafiri.
La opinia lui John Donne despre Shakespeare.
La celălalt corn al Unicornului.
La pasărea fantastică din Irlanda ce se află în
același timp în două locuri.
La copilul pe care nu l-am avut.
Sensul versurilor
Piesa explorează regretul și melancolia legate de potențialul neîmplinit. Enumeră o serie de scenarii ipotetice și pierderi, reflectând asupra lucrurilor care ar fi putut fi, dar nu au fost niciodată.