Jorge Luis Borges – Tatălui Meu

Să mori în întregime ai vrut, să treci
Cu trup, dar și cu suflet sfânt, curat,
În umbra cealaltă împăcat,
Nu-n geamăt laș durerea să-ți îneci.
Și ai murit cu inima ușoară
Cu care tatăl tău a înfruntat
Vrăjmașii plumbi. Ursita ți-a curmat
Al vieții fir încet, să nu te doară.
Și te-am văzut cum mori zâmbind blajin.
Orb, dincolo să vezi nu te-așteptai
Nimic. Dar umbra ta zărit-a poate
Vii arhetipuri ce-s imaginate
De Platon Grecul. (Mi le-nfățișai.)
Sub lespede se-ascunde ce destin?

Sensul versurilor

Piesa este un omagiu adus tatălui, descriind moartea sa senină și acceptarea destinului. Vorbitorul reflectă asupra moștenirii lăsate de tată și asupra misterului vieții de după moarte.

Lasă un comentariu