Pășește-n țarină sămănătorul
Și-n brazda neagră, umedă de rouă,
Aruncă-ntr-un noroc viață nouă,
Pe care va lega-o viitorul.
Sunând, grăunțele pe bulgări plouă:
Speranța, dragostea lui sfântă, dorul
De-a-mbelșuga cu munca lui ogorul,
Le semăna cu mâinile-amândouă.
Trudește, făcătorule de bine,
Veni-vor, roiuri, alții după tine,
Și vor culege rodul, bogăția.
Tu fii ostașul jertfei mari, depline:
Ca dintr-un bob să odrăslească mia,
Cu sângele tău cald stropește glia!
Sensul versurilor
Piesa descrie munca trudnică a țăranului care seamănă semințe, simbolizând speranța și sacrificiul pentru viitor. El este un ostaș al jertfei, asigurând belșugul generațiilor viitoare prin munca sa.