Soldați viteji și preoți, soli ai dreptății sfinte
Pe care un neam sălbatic o calcă în picioare, –
Cu voi sunt milioane de inimi… înainte!
Poporul, care are ostași ca voi, nu moare.
Triumful e al vostru. Acei ce nu văd încă,
Că-n voi palpita dorul unui popor întreg
și-n glasul vostru strigă durerea lui adâncă,
Vor înțelege mâine ce astăzi nu-nțeleg.
Întuneci pământul pustiitoarea gloată,
Și spargă, devasteze în oarba ei mânie,
Lăcașuri și biserici: omoare iar la roată
Pe marii noștri preoți – ei iarăși or să-nvie.
Căci veșnică-i Dreptatea și veșnici sunt martirii
Cari-și jertfesc viața pentru triumful ei.
În zbuciumul de lupte și-n noaptea asupririi
Renasc semănătorii eternelor idei!
Nu, nu-i mormânt în care al nostru neam să-ncapă;
Adânc și larg deschidă-l vrăjmașii tăi, Române, –
S-or prăvăli într-însul acei cari ți-l sapă:
Furtunile rup norii și soarele rămâne!
Soldați viteji și preoți, târâți în judecată
Pentr-o idee sfântă, azi lumea vă privește;
Ca pe un model de jertfă popoarele v-arată,
și dragostea obștească în jurul vostru crește.
Stați drept sublimi apostoli căci fruntea vi-i senină.
Lăsați inchizitorii să-și facă datoria;
Vedea-veți scris pe ziduri cu slove de lumină
În temnițele voastre: Trăiască România!
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus eroilor și martirilor care s-au sacrificat pentru idealurile naționale și credință. Subliniază ideea că sacrificiul lor nu va fi uitat și că idealurile pentru care au luptat vor renaște mereu, asigurând continuitatea și triumful valorilor românești.