Pasiunea naște chinuri! – Cine-alină
Inimii-n zvâcnet spulberul amarnic?
Zorite ore-n ce abis declină?
Sublimul, ți-a fost hărăzit zadarnic!
Cețos e gândul, tulbure-i pornirea;
Măreața lume-și stinge strălucirea!.
Dar, iată, muzica pe-aripi de îngeri
Un zvon din mii și mii de zvonuri cerne,
Pătrunde-n om cu gingașe constrângeri
Spre-al cotropi cu frumuseți eterne;
O, umed ochi, ce-n dor înalt consacri-mi
Divinul preț din sunete și lacrimi!.
Și astfel vede inima ușoară
Că-i vie, bate, și că vrea să bată,
Pur mulțumind s-ar da pe sine iară
De bunăvoie-ofrandă-mbelșugată;
Și simte-atunci – de-ar bate-n veci! – zefirii
Uniți ai sunetelor și iubirii.
Sensul versurilor
Piesa explorează suferința generată de pasiune, dar găsește alinare și speranță în muzică. Muzica devine un balsam care vindecă inima și o reînvie prin sunete și iubire.