„Totul se lămurește – îmi spune un cirac –
Din teorii înțelept predate nouă de dascăl.”
Sigur, îndată ce crucea de lemn ați cioplit-o destoinic,
Se potrivește deasupra și trupul cel viu, ca osândă.
Sensul versurilor
Piesa explorează ironia sorții și modul în care teoriile și explicațiile abstracte devin irelevante în fața realității crude a suferinței. Sugerează că uneori, soluțiile sau explicațiile sunt create după ce evenimentele tragice au avut deja loc, ca o justificare post-factum.