Ca nicovala e țara, stăpânitoru-i ciocanul,
Poporul cu tabla-l asemui, ce-n mijloc se-ndoaie.
Vai de tabla sărmană, când lovituri nemiloase
Cad la-ntâmplare și-n veci nu se mai gată căldarea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o țară asuprită, comparată cu o nicovală lovită de ciocan. Poporul este văzut ca o tablă sub presiune, suferind lovituri nemiloase și continue.