N-a fi ultima lacrimă fierbinte,
Ce-n inimă se naște amar,
C-o nouă rană, cu chinuri nesfârșite,
Se stinge și rămâne-n suflet jar.
O, lasă-mă, iubirea s-o simt mereu,
Pe veci, aici și dincolo de zare,
Chiar de durerea sapă-n sufletul meu,
În nervi și-n vine săpa-va oare?.
De-aș fi plin de tine, Veșnic Sfânt,
Și-n tine să-mi găsesc alinul pur,
Dar vai, ce lungă-i jalea pe pământ,
Și chinul fără margini cât de dur!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă și căutarea alinării în credință. Vorbește despre suferința nesfârșită și dorința de a găsi consolare într-o putere superioară, în ciuda chinurilor.